SIMPOZIONUL NAŢIONAL ,, SUNTEM CEEA CE VREM SĂ FIM’’
TEMA :
„EDUCAȚIA – LIMBAJUL UNIVERSAL AL INTERCULTURALITĂȚII EUROPENE”
În această secțiune puteți posta comentariile dumneavoastră referitoare la subiectele abordate în cadrul Simpozionului Național !!!
Pentru a posta un comentariu sunt necesari următorii pași:
1. Conectați-va la facebook, twitter, gmail sau wordpress.com (în funcție de rețeaua la care aveți acces);
2. Reveniți pe pagina Simpozionului Național;
3. Introduceți comentariul dvs în caseta albă (Enter your comment here…);
4. Efectuați click pe butonul ”Post Comment”.
Gheorghe Bibescu 36 
Prin soft educaţional denumim un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice şi tehnice; în sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire.
Destinat unei arii mai restrânse, dar dezvoltate ca profunzime şi varietate, este softul proiectat pentru a fi utilizat direct în procesul de predare-învăţare, adică în demersul educaţional care poartă numele de instruire asistată de calculator.
Interdisciplinaritatea integrativă şi transdisciplinaritatea au un rol important ,esenţial în introducerea noilor educaţii în învăţământ.
Perspectiva interdisciplinară presupune aborbarea fenomenelor şi proceselor complexe contribuind la formarea unei imagini unitare a realităţii, la însuşirea unei metodologii unitare de aborbare a realităţii.
Abordarea interdisciplinară asigură o integrare logică a tuturor tipurilor de conţinuturi, o stabilitate minuţioasă a relaţiilor reciproce dintre materiile de învăţământ.
Prof. Petre Claudia, Scoala Gimnaziala „Eugen ionescu” Slatina, Olt
Modele de urmat există în ţările Europei din care oficial facem parte – ceea ce lipseşte este voinţa de a le urma! Nimeni nu a dovedit, încă, voinţa reală de a reforma, astfel încât “reforma” a devenit, în timp, un cuvânt lipsit de conţinut. Semnalele (unele disperate) dinspre copii, pãrinti, profesori, rãmân fãrã ecou acolo sus, în turnul de fildeş în care s-au izolat, comod, diriguitorii învãţământului românesc.
Şcoala trebuie să se întoarcă spre elev. Este raţiunea ei de a fi! Această şcoală este finanţată de contribuabilul român şi are ca scop declarat educarea copiilor României. Cu toate acestea, copiii României nu primesc educaţia egală la care au dreptul prin Constituţie, fiind supuşi unui mecanism care le afectează sănătatea, echilibrul afectiv, chiar viitorul. Copiii şi părinţii, dar şi profesorii care au rămas fideli misiunii nobile de a fi dascăli, îşi doresc ca şcoala să fie locul în care elevii devin mai buni, mai drepţi, mai pregătiţi pentru viaţă.
Ca părinţi, avem obligaţia să veghem ca sistemul de învăţământ, pe care îl finanţăm, căruia ne încredinţăm copiii pentru a-i instrui şi educa, să le ofere tot ceea ce le datorează: educaţie, informaţie, afecţiune, respect! Numai astfel ei vor aprecia, respecta şi iubi şcoala, la rândul lor!”.
Regăsim aici expuse încă de atunci „permanenta” reformă a învăţământului românesc , ignoranţa celor care deţin decizia , programele, manualele , modelele europene , semnalele disperate ale părinţilor şi necesitatea centrării acestui învăţământ pe elev şi pe competenţele finale ale acestuia.
Îmbunătăţirea permanentă a materialului didactic , a evoluţiei tehnologice , a dezvoltării metodelor şi mijloacelor didactice având ca scop final calitatea şi progresul procesului instructiv-educativ, informativ-formativ îndreptat către pregătirea elevilor nu a coincis întotdeauna cu interesul deosebit al educabililor din cauza mai multor factori pertubatori , nu neaparat malefici ale epocii contemporane traduşi într-o ofertă frapantă în toate domeniile care fascinează şi răpeşte din timpul tinerilor provocând de cele mai multe ori cheltuieli şi prea puţine efecte aducătoare de profit.
ROLUL EDUCAȚIEI INTERCULTURALE ÎN FORMAREA VIITORILOR
CETĂȚENI EUROPENI
Prof. înv. primar Avram Maria
Școala Gimnazială Nr. 24, București
Educaţia interculturală este cea care susţine integrarea socială a grupurilor minoritare în mod „paşnic” fără ca acestea să fie nevoite să renunţe la propria identitate. În cadrul culturilor mozaicate de astăzi trebuie să acceptăm ideea că orice grup socio-cultural poate contribui la îmbogăţirea vieţii comunitare prin schimbul de elemente identitare, prin dialog şi implicare a tuturor membrilor comunităţii multiculturale.
Interculturalismul este interacţiunea dintre culturi, schimbul şi comunicarea în care o persoană acceptă reciprocitatea culturii celuilalt. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană la
1 ianuarie 2007, porţile Europei au fost larg deschise multor români care şi-au găsit un loc de muncă în afara graniţelor ţării. Din această perspectivă, micii şcolari trebuie educaţi să preţuiască valorile şi tradiţiile specifice fiecărei ţări. Dar, pentru realizarea acestui deziderat, trebuie învăţaţi să respecte şi să preţuiască valorile şi tradiţiile propriei ţări. Pentru integrarea cu succes într-o ţară europeană, fiecare român trebuie să-şi însuşească valorile ţării adoptive, dar, în acelaşi timp să promoveze şi valorile propriei ţări.
Pentru ţările membre ale Uniunii Europene, educaţia şcolară preuniversitară este o prioritate. Libera circulaţie a ideilor şi persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene presupune şi un spaţiu educativ propice schimburilor de valori culturale, spirituale, economice. Şcoala trebuie să formeze oameni capabili să coopereze pe plan local, naţional, internaţional. Calitatea învăţămâtului trebuie să crească în aşa fel încât să ţină seama de aptitudinile şi motivaţiile elevilor, de posibilităţile, nevoile, perspectivele dezvoltării unei ţări, de redescoperirea relaţiilor şcolii cu întrepinderea, cu biserica, cu alte instituţii şi alţi parteneri.
Omul este o fiinţă vorbitoare, iar cuvântul îi fundamentează identitatea lui cea mai intimă. Orice activitate, de la banalele acţiuni ale rutinei cotidiene şi până la activităţile complexe nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare. Stăpânirea cuvântului îi oferă omului o trăire autentică. Cuvântul eliberează din sclavia ignoranţei şi reuşeşte să promoveze conştientizarea personală, viaţa socială şi garantează dobândirea de noi competenţe profesionale.
Sprijinind perfecţiunea cuvântului susţinem demnitatea personală. Cel mai important lucru pentru dascăl este să creeze condiţiile educative pentru ca rolul cuvântului să se poată constata. A învăţa să conversezi este o artă care necesită multă băgare de seamă pentru că prin ea ne putem ridica cum ne putem prăbuşi.
Prof. înv. primar, IONIŢĂ ELENA, Şc. Gimnazială „N. Grigorescu” Agapia, jud. Neamţ
Multuminm pentru postari!
La Scoala Gimnaziala „Gheorghe Bibescu” din Craiova lucrarile simpozionului national sunt in plina desfasurare. Asteptam postarile dvs in continuare…
În vederea unei pregătiri eficiente a elevilor pentru lumea de mâine, un rol deosebit de important îl are educația interculturală care vizează o nouă abordare a orizontului valorilor, cultivând atitudini de respect şi de deschidere faţă de diversitate. Educația interculturală este şi un răspuns specific, pedagogic la încercarea de soluţionare a unor efecte socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste, este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor. Educația prin prisma interculturalității presupune, în primul rând, educaţie socială şi civică, invăţarea drepturilor omului, pregătirea şi participarea la viaţa socială, formarea formatorilor în ideea interacţiunii culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, educaţia intr-o societate multiculturală; cu alte cuvinte, o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor şcolare şi o nouă atitudine relaţională intre profesori, elevi, părinţi.
Groza Giorgia-Voichița
Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad, jud. Hunedoara
Boiciuc Ana, Boiciuc Mihaela, Scoala Gimnaziala Rona de Sus-Maramures
În ultimele două decenii societatea tinde tot mai mult să depăşească graniţele impuse de frontiere, se mondializează. La aceasta se adaugă fenomenul imigraţiei, ce impune creşterea demografică în unele zone ale lumii, precum şi fenomenul de polarizare a bogăţiei/ sărăciei. Astfel, pentru o bună convieţuire, în Europa a devenit necesară implementarea educaţiei culturale în programul educaţional din perspective desfiinţării graniţelor,pentru că este necesar să se prevină şi să se evite conflictele interetnice şi de altă natură, prin promovarea toleranţei, a bunei înţelegeri şi egalităţii de şanse între membrii aceleiaşi comunităţi. Şi în România se urmăreşte implementarea unui program educaţional cultural ce trebuie început încă de la grădiniţă, pentru că şi aici există copii din diferite alte state (italieni, moldoveni, spanioli, etc.) alături de copiii minorităţilor din România (maghiari, ucraineni etc.).
Este binecunoscut faptul că în şcoala modernă, implicarea familiei şi a comunităţii în educaţia elevilor reprezintă una dintre cheile succesului şcolar. Modelele europene acordă relaţiei şcoală-familie locul cuvenit. La noi, primii paşi, timizi s-au făcut prin constituirea parteneriatelor educaţionale şi prin diverse alte forma de implicare a acestor factori sociali în activitatea şcolară şi , mai ales, extraşcolară.
În societatea aflată la începutul mileniului III, şcoala – ca instituţie socială, având un statut şi un rol determinant în formarea personalităţii umane – nu poate fiinţa fără ca părinţii şi dascălii să împărtăşească responsabilitatea pentru educaţia şi dezvoltatea copilului. O astfel de relaţie complexă, cu implicaţii majore asupra formării viitorului adult, se bazează pe respect, o bună comunicare, pe încredere şi flexibilitate.
Pentru a deveni o şcoală europeană, şcoala românească mai are nevoie de metode şi tehnologii moderne, de clădiri optime pentru pentru desfăşurarea procesului de învăţămât, de programe competente şi, nu în ultimul rând, de dascăli calificaţi şi dornici să înveţe mereu. Este greu, e drept, dar nu imposibil. Nu trebuie să uităm că şcoala are responsabilitatea formării unor tineri capabili să răspundă unor realităţi în schimbare.
PROF. NASTASIA-SANDA BABONIU
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN, MEHEDINTI
Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano în 1985. Începând cu 1 ianuarie 2007, această dată capătă pentru români o nouă semnificaţie, alături de Ziua Independenţei proclamată în 1877 şi ziua în care românii îşi amintesc de victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial (9 mai 1945).
Sărbătorită cu mare fast Ziua Europei ne oferă un prilej de a scoate în evidenţă cât de importante sunt valorile europene. Elevii şi profesorii liceului nostru au găsit, în ultimii ani, resurse şi resorturi interioare de mobilizare şi creativitate, aşa încât, toate manifestările lor cultural sunt de calitate. Singuri sau în parteneriate cu alte instituţii (şcoli generale din localitae, Centru Cultural Nichita Stănescu ,Biblioteca Judeţeană I.G. Bibicescu etc.) ei găsesc mereu modalităţi variate prin care să arate că şi ei sunteuropeni şi sunt mândri de acest lucru.
Prin aceste promovarea acestor proiecte ne propunem să unim gândurile şi ideile copiilor din România europeană, prin acţiunile lor, prin nivelul lor de culturã, prin activitãţile lor artistice, să demonstrăm că ţara noastră merită să-şi menţină poziţia de ţară europeanã având în vedere calitãţile culturale, artistice, ştiinţifice ale vechii generaţii şi mai ales ale generaţiilor viitoare.
PROF. PÎTPEA MĂDICA
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN, MEHEDINTI
În majoritatea ţărilor democratice există legi împotriva discriminării, iar egalitatea de tratamenteste în general garantată de Constituţie. Cu toate acestea, fenomenele de discriminare există chiar şi în absenţa unor legi pro-discriminare, şi împotriva eforturilor legislative de combatere a fenomenului.
Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe bază de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naţionalitate, de rasă, de sex, de religie, de orientare sexuală etc.
Chiar dacă există încercări permanente de eliminarea discriminării atât la nivelul ţăriinoastre, cât şi la nivelul Uniunii Europene, acest lucrunu se poate realize decât atunci când fiecare persoană va învăţa să-I privească pe romi drept membri ai comunităţii sale şi cetăţeni cu drepturi egale, drepturi care le vor respectate în realitate, dorindu-se o integrare reală din partea partea întregii societăţi.
PROF. GHERGHINESCU LIVIA
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN, MEHEDINTI
Viitorul spaţiu european trebuie înţeles ca un loc al confruntării fructuoase dintre mai multe coduri culturale diferite, care poate avea efecte disfuncţionale, cel puţin în anumite momente, dacă nu va fi inteligent gestionat. De aceea, nu numai oamenii trebuie să fie pregătiţi să se insereze în aceste noi realităţi, ci şi instituţiile trebuie să fie pregătite pentru a primi persoanele purtătoare de coduri valorice particulare. Fiecare dintre noi va fi o unitate plurală, care se va reface permanent, sub imperiul vectorilor socio-culturali în permanentă mişcare.
Şcoala, ca principal instrument de socializare, devine locul unei armonizări culturale ce o devansează pe cea socială. Gestionarea cât mai operativă şi timpurie a diferenţelor obligă cu necesitate la întronarea unui model educativ care să favorizeze întâlnirea şi cooperarea între mai mulţi parteneri.
Va fi promovată o pedagogie activă şi participativă, metode active care să solicite interesul şi creativitatea elevilor, care să facă apel la toate capacităţile lor şi care să le permită să se exprime şi să colaboreze.
Titlul lucrării: Învăţarea interculturală- principii de bază pentru cooperarea
şi integrarea europeană
Prof.înv.primar GRIGORE FLORINA
Înv. BEJGU ROXANA
Școala H.M. BERTHELOT PLOIEȘTI
Viaţa liceenilor de azi şi-a pierdut din farmecul său de odinioară, mulţi dintre adolescenţi înlocuind cartea, teatrul sau cinematograful cu tot felul de activităţi lipsite de valori educative. Rolul dascălului, în societatea contemporană, nu este doar de transmiţător de informaţii pentru generaţia următoare, ci de a transforma pe elev în partener, devenind şi un sfătuitor al timpului liber. Prin promovarea activităţilor extraşcolare îi ajutăm pe elevi să înţeleagă cât de importante sunt acestea pentru formarea lor personală şi profesională.Chiar dacă te sot din din confortul casei, mai ales al calculatorului, devenit în ultimul timp prieten de nedespărţit al copilului de astăzi, însă avantajele activităţilor de voluntariat sunt imense, iar liceenii nici nu ar trebui să stea pe gânduri atunci când li se propun astfel de experienţe.
PROF. BOGDAN IULIANA-ADELINA
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN, MEHEDINTI
Şcoala trebuie să-şi propună să realizeze un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care le posedă elevii. Integrarea presupune nu numai o aducere a elevilor la cultura clasei, şcolii, comunităţii, cât şi o integrare a experienţei culturale a celui ce vine în experienţa comună a clasei în care elevul respectiv se va insera. Se pare că este nevoie ca clasa să se remodeleze în consens cu noul venit, simultan cu adaptarea acestuia la specificul grupului şcolar. Atunci când se cunoaşte că va veni cineva nou în clasă, profesorul ar putea pregăti elevii în legătură cu ambientul cultural al acestuia (din ce regiune vine, care sunt trăsăturile limbii, religiei, culturii lui etc.). Problema comunicării interculturale în învăţământ conduce în mod firesc la soluţionarea unor probleme cum ar fi: cum percepe profesorul diferenţa culturală, cum îşi adaptează stilul comunicativ la profilul cultural al elevului, care sunt pericolele folosirii unor stereotipuri de categorisire a alterităţii în educaţie, ce posibilităţi are profesorul de a înţelege şi a valorifica potenţialurile culturale diferite ale elevilor, care este aportul profesorului, elevilor, părinţilor la dezamorsarea unor neînţelegeri interculturale etc.
PROF. DOBRESCU DANIELA
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN, MEHEDINTI
Educaţia interculturală nu trebuie să se limiteze în mod exclusiv la transmiterea unor conţinuturi specifice în cadrul unei discipline particulare, consolidarea abordării sale interdisciplinare este fundamentală; nu poate fi concepută doar pentru mediul şcolar, ci şi în legătură cu extraşcolarul (familie, grupuri sociale, instituţii, comunităţi, mass-media). Se remarcă şi o schimbare a rolului profesorului, care depăşeşte funcţia de a comunica modele şi programe, acesta trebuind să acorde o mai mare atenţie spiritului de iniţiativă şi creativităţii, centrarea întregii acţiuni fiind pe elev.Şcoala este principalul spaţiu al învăţării pluralităţii culturale prin preţuirea diversităţii, a notei distincte aduse de cultura fiecărui actor social participant. Ea trebuie să formeze deprinderea preţuirii valorilor pluriculturale, nu există valori superioare şi inferioare, ci există valori specifice care trebuie judecate. În şcoală este necesară ,,modelarea” orgoliului etnic al majorităţii şi întărirea încrederii în sine a minorităţii.
PROF. MINDRECI LENUTA
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN
Educaţia interculturală promovează atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească a raportului eu-celalalt şi a noţiunii de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a relaţiilor de egalitate între oameni.
Având în vedere că în clasa pe care o conduc, sunt şi două fete de etnie rromă, am încercat în cadrul unor activităţi să cultiv în rândul elevilor respectul si solidaritatea fata de cultura altor popoare şi să le dezvolt valori –cheie precum: aspiraţia spre democraţie, respectul drepturilor omului, ale drepturilor copiilor, justiţia socială, toleranţa, pacea, echilibrul ecologic, tradiţiile culturale, etc.
Una dintre activităţile interculturale desfasurate la clasa mea a fost confectionarea unor costume tradiţionale rrome din diverse tipuri de hârtie şi am continuat cu diverse teme precum:
-,,Ocupaţii tradiţionale rrome’’
-,,Cântece tradiţionale rrome’’
-,,Evenimente deosebite în comunitate’’
-,,Obiceiuri la rromi’’
Am încercat de fiecare dată când tematica lecţiilor mi-a permis să abordez probleme de morală interculturală, prin metode atât verbale (expunerea morală, conversaţia morală, studiul de caz), cât şi prin metode intuitiv active (exerciţiul moral, exemplul moral).
Mult timp inerţială, tradiţionalistă şi conservatoare, educaţia îşi asumă astăzi responsabilitatea de a trasa hărţile unei lumi în continuă mişcare, de a pune la dispoziţia oamenilor instrumente de orientare cu ajutorul cărora aceştia să-şi găsească propriul drum. Ca urmare a acestei asumări, au apărut în sfera educaţiei teorii şi practici educaţionale care reflectă schimbările de paradigmă existenţială şi societală ale omului postmodern. Între acestea se află şi educaţia interculturală, ce susţine şi cultivă toleranţa activă între culturi, coexistenţa plurală şi pluralismul spiritual.
Prof. Palamariu Mariana – Şc. Gimn. Nr. 3 Lupeni, jud. Hunedoara
PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL
ŞCOALĂ- FAMILIE- COMUNITATE
Prof. Bănuţescu Ramona
Colegiul Tehnic “Dimitrie Dima”, Piteşti, judeţul Argeş
Parteneriatul este modalitatea, formală sau informală, prin care două sau mai multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun. Astfel, şcoala şi reprezentanţi ai comunităţii locale, ai unor asociaţii şi oraganizaţii pot realiza parteneriate, participând împreună la diverse activităţi pentru atingerea scopului comun.
Şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia şi comunitate, mediul extraşcolar şi extrafamilial, pendulează copilul, obiect şi subiect al educaţiei.
Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare a elevului. Prin caracteristicile ei poate cataliza şi susţine interesele şcolii. De aceea elevii mei au fost implicaţi în derularea unor proiecte educaţionale care cuprind factorii: şcoală, familie, comunitate. Astfel, elevii învaţă să gândească critic, complex, îşi dezvoltă gândirea multicauzală, experimentează abilităţi de rezolvare de probleme, de empatie, de toleranţă etc.
Şcoala trebuie să aibă contacte cu toate instituţiile sociale interesate direct sau tangenţial de domeniul educaţiei copilului de vârstă şcolară şi să stabilească relaţii de cooperare şi colaborare. Ea contribuie la transmiterea moştenirii culturale şi facilitează învăţarea individuală şi colectivă. Totodată şcoala face posibilă participarea grupurilor şi colectivităţilor la viaţa publică, elaborarea şi luarea deciziilor. Schimbul de informaţii favorizează interacţiunea socială şi permite unui număr mare de oameni să ia parte activă la soluţionarea problemelor care îi privesc.
Bibliografie:
1. Cerghit Ioan, Neacşu Ioan, Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
2. Robu Maria, „Empatia în educaţie”, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008;
Copiii traiesc intr-o lume globala si competitiva. Si in aceasta lume a accelerarii si nerabdarii, a competitiei, intalnim numeroase inegalitati inradacinate in societatile din intreaga lume, inegalitati rezultate din cine suntem si ce suntem. Toti suntem diferiti, dar in acelasi timp, egali. Semnul de egalitate este dat de respectul fata de cel de langa noi si de posibilitatea de comunicare pe care trebuie sa o valorificam.
Comunicarea este cheia spre cel de langa tine.
Onutu Laura/ G.P.P. PINOCHIO/ RADAUTI/ SUCEAVA
Educaţia interculturală nu trebuie să se limiteze în mod exclusiv la transmiterea unor conţinuturi specifice în cadrul unei discipline particulare, consolidarea abordării sale interdisciplinare este fundamentală; nu poate fi concepută doar pentru mediul şcolar, ci şi în legătură cu extraşcolarul (familie, grupuri sociale, instituţii, comunităţi, mass-media). Se remarcă şi o schimbare a rolului profesorului, care depăşeşte funcţia de a comunica modele şi programe, acesta trebuind să acorde o mai mare atenţie spiritului de iniţiativă şi creativităţii, centrarea întregii acţiuni fiind pe elev.Şcoala este principalul spaţiu al învăţării pluralităţii culturale prin preţuirea diversităţii, a notei distincte aduse de cultura fiecărui actor social participant. Ea trebuie să formeze deprinderea preţuirii valorilor pluriculturale, nu există valori superioare şi inferioare, ci există valori specifice care trebuie judecate. În şcoală este necesară ,,modelarea” orgoliului etnic al majorităţii şi întărirea încrederii în sine a minorităţii.
PROF. MINDRECI LENUTA
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN
COMUNICAREA ÎN PERSPECTIVA INTERCULTURALĂ
Prof. Costan Rodica
Prof. Iosif Daniela
Grăd. P.P. Nr.7 Deva
Jud. Hunedoara
Interculturalitatea în spaţiul românesc se referă la un ansamblu de valori multiculturale, la relaţii interetnice, la diversitatea etnoculturală, la dialogul intercultural şi la interferenţele culturale reciproce manifestate într-un spaţiu în care convieţuiesc de veacuri români, maghiari, germani, slovaci, etc.
Educaţia interculturală se adresează tuturor copiilor, sensibilizându-i pentru respectarea diversităţii, toleranţă şi solidaritate umană. Abordarea educaţiei interculturale în învăţământul preşcolar vizează formarea viitorului cetăţean european, ce-şi va păstra identitatea naţională şi va promova imaginea ţării peste hotare, asigurând în acelaşi timp contexte educaţionale care să permită copiilor formarea competenţelor şi atitudinilor specifice unei educaţii interculturale.
Salut Scoala Bibescu !
Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în spiritul recunoaşterii diferenţelor ce există în interiorul aceleaşi societăţi şi se referă mai puţin (sau deloc) la realizarea unei educaţii pentru culturi diferite, ceea ce ar presupune staticism şi o izolare a grupurilor culturale. Educaţia interculturală privilegiază interacţiunea şi dialogul, curajul de a ieşi din sine şi dorinţa de proiecţie în celălalt. Problema comunicării interculturale în învăţământ conduce în mod firesc la soluţionarea unor probleme cum ar fi: cum percepe profesorul diferenţa culturală, cum îşi adaptează stilul comunicativ la profilul cultural al elevului, care sunt pericolele folosirii unor stereotipuri de categorisire a alterităţii în educaţie, ce posibilităţi are profesorul de a înţelege şi a valorifica potenţialurile culturale diferite ale elevilor, care este aportul profesorului, elevilor, părinţilor la dezamorsarea unor neînţelegeri interculturale etc.
PROF. DOBRESCU DANIELA
COLEGIUL TEHNIC ,,DOMNUL TUDOR”
DROBETA-TURNU-SEVERIN, MEHEDINTI
Buna!
Asteptam interventiile dumneavoastra pe aceasta pagina in cadrul Simpozionului Naţional „Suntem ceea ce vrem să fim” cu tema „EDUCATIA-LIMBAJUL UNIVERSAL AL INTERCULTURALITATII EUROPENE” din 20 martie 2014
Prof. Lavinia Cruceru, Şcoala Gimnazială „Gheorghe Bibescu” Craiova
BINE AȚI VENIT PE PAGINA OFICIALĂ A SIMPOZIONULUI NAȚIONAL !